Un telefon primit de la Paul Enache sâmbătă seara a făcut să-mi fie somnul mai greu şi mai agitat până duminică dimineaţa. „Ilie, vezi că Niki Pescaru a fost operat pe creier, mâine (n.r. duminică) merg până la el la spital”, mi-a spus Paul Enache, iar eu nu i-am putu replica uluit decât că o să ne vedem la Judeţean.
O mie de întrebări şi de lucruri legate de cel mai mare fotbalist braşovean din toate timpurile îmi treceau prin cap. „Ce Dumnezeu s-a întâmplat? Ştiam că nea Niki avea probleme la un ochi, nicidecum la cap şi atât de grave”, încercam să aflu ceva de la mine însumi scormonind prin memorie. Mai mult, cu câteva zile în urmă vorbisem cu el la telefon şi stabilisem o întâlnire.
Andone a rămas un mare sufletist
În jurul prânzului îmi dau întâlnire cu Paul Enache în faţa Spitalului Judeţean, iar el mă anunţă: „Vine şi Ando (n.r. antrenorul lui Dinamo, Ioan Andone) cu mine. A venit la Braşov după meciul cu Sportul şi cum a auzit de nenorocirea lui Niki a ţinut morţiş să-l vadă şi el”. Andone e acelaşi om cu suflet mare pe care l-am cunoscut de când îi antrena pe „stegari” în anul 1999, când aceştia au revenit pe prima scenă, iar Paul Enache era preşedintele clubului. „Abia aştept să îl văd pe Niki, nu pot să cred ce i s-a întâmplat”, spune „Fălcosul” în drum spre salonul 405 de la Neuro-chirurgie, unde este internat fostul mare fotbalist al „Steagului”.
„Dacă mai stăteam o zi nu mai scăpam!”
Întins pe un pat şi cu capul bandajat, fotbalistul care şi-a pus viaţa în slujba lui FC Braşov se bucură când ne vede. „Niki, ce faci, cum te simţi, ce s-a întâmplat?”, curg întrebările dinspre Andone. „Vai de capul meu, bine că nu am murit. Dacă mai stăteam o zi, sigur muream”, explică Pescaru. Apoi, ne invită să discutăm pe hol, pe o bancă, ca să nu-i deranjăm pe restul pacienţilor. Până să ieşim, un coleg de salon al lui nea Niki, sigur dinamovist, profită de moment şi îşi face o poză alături de „Fălcos”, îl felicită pentru victoria cu Sportul şi îi urează baftă în retur.
Problemele datează de un an şi jumătate
Afară, pe hol, Pescaru ne explică pe îndelete. „În urmă cu un an şi jumătate am ieşit să-i dau de mâncare la câine, în curte. N-am sesizat că e gheaţă pe jos şi am căzut, lovindu-mă puternic la cap. Mi-a curs sânge, m-am bandajat şi am crezut că mi-a trecut, n-am mai mers la doctor. Numai că, de o perioadă a început să-mi amorţească mâna, să nu mai am stabilitate în picioare şi totul a culminat zilele trecute, când mă plimbam cu Stela, soţia, pe drumul de Poiană şi am mai căzut o dată. Atunci am mers la doctorul de familie şi mi-a spus să merg de urgenţă să-mi fac investigaţii la cap, iar doctorii au hotărât să mă opereze de urgenţă. Acum mă simt bine, dar trebuie să rămân sub supraveghere şi să mă repun pe picioare. Bine că nu am murit”, concluzionează fosta glorie a lui FC Braşov.
„S-a interesat cineva de dumneata, nea Niki?”, este întrebarea care îl face pe cel care a purtat cu onoare şi mândrie tricoul lui FC Braşov ani la rând să lase capul în jos şi să şoptească „familia, prietenul Buţi Gyorffi şi acum voi”. Ne despărţim urându-i însănătoşire grabnică şi amintindu-i că abia aşteptăm să ne vedem din nou, dar în cu totul alt cadru.
O mie de întrebări şi de lucruri legate de cel mai mare fotbalist braşovean din toate timpurile îmi treceau prin cap. „Ce Dumnezeu s-a întâmplat? Ştiam că nea Niki avea probleme la un ochi, nicidecum la cap şi atât de grave”, încercam să aflu ceva de la mine însumi scormonind prin memorie. Mai mult, cu câteva zile în urmă vorbisem cu el la telefon şi stabilisem o întâlnire.
Andone a rămas un mare sufletist
În jurul prânzului îmi dau întâlnire cu Paul Enache în faţa Spitalului Judeţean, iar el mă anunţă: „Vine şi Ando (n.r. antrenorul lui Dinamo, Ioan Andone) cu mine. A venit la Braşov după meciul cu Sportul şi cum a auzit de nenorocirea lui Niki a ţinut morţiş să-l vadă şi el”. Andone e acelaşi om cu suflet mare pe care l-am cunoscut de când îi antrena pe „stegari” în anul 1999, când aceştia au revenit pe prima scenă, iar Paul Enache era preşedintele clubului. „Abia aştept să îl văd pe Niki, nu pot să cred ce i s-a întâmplat”, spune „Fălcosul” în drum spre salonul 405 de la Neuro-chirurgie, unde este internat fostul mare fotbalist al „Steagului”.
„Dacă mai stăteam o zi nu mai scăpam!”
Întins pe un pat şi cu capul bandajat, fotbalistul care şi-a pus viaţa în slujba lui FC Braşov se bucură când ne vede. „Niki, ce faci, cum te simţi, ce s-a întâmplat?”, curg întrebările dinspre Andone. „Vai de capul meu, bine că nu am murit. Dacă mai stăteam o zi, sigur muream”, explică Pescaru. Apoi, ne invită să discutăm pe hol, pe o bancă, ca să nu-i deranjăm pe restul pacienţilor. Până să ieşim, un coleg de salon al lui nea Niki, sigur dinamovist, profită de moment şi îşi face o poză alături de „Fălcos”, îl felicită pentru victoria cu Sportul şi îi urează baftă în retur.
Problemele datează de un an şi jumătate
Afară, pe hol, Pescaru ne explică pe îndelete. „În urmă cu un an şi jumătate am ieşit să-i dau de mâncare la câine, în curte. N-am sesizat că e gheaţă pe jos şi am căzut, lovindu-mă puternic la cap. Mi-a curs sânge, m-am bandajat şi am crezut că mi-a trecut, n-am mai mers la doctor. Numai că, de o perioadă a început să-mi amorţească mâna, să nu mai am stabilitate în picioare şi totul a culminat zilele trecute, când mă plimbam cu Stela, soţia, pe drumul de Poiană şi am mai căzut o dată. Atunci am mers la doctorul de familie şi mi-a spus să merg de urgenţă să-mi fac investigaţii la cap, iar doctorii au hotărât să mă opereze de urgenţă. Acum mă simt bine, dar trebuie să rămân sub supraveghere şi să mă repun pe picioare. Bine că nu am murit”, concluzionează fosta glorie a lui FC Braşov.
„S-a interesat cineva de dumneata, nea Niki?”, este întrebarea care îl face pe cel care a purtat cu onoare şi mândrie tricoul lui FC Braşov ani la rând să lase capul în jos şi să şoptească „familia, prietenul Buţi Gyorffi şi acum voi”. Ne despărţim urându-i însănătoşire grabnică şi amintindu-i că abia aşteptăm să ne vedem din nou, dar în cu totul alt cadru.
Sursa : http://ilievaju.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu